- Pisică prietenoasa dar independentă
- Pisică liniștită
- Rasă de pisici mari
- Necesită îngrijire în fiecare zi
- Pisică de interior
- Poate necesita familiarizare înainte de a trăi cu copiii
În 1931, Virginia Cobb, crescătoare de pisici, împreună cu Dr. Clyde Keeler de la Harvard, au început săîncrucișeze pisica persană cu cea siameză, pentru a studia modul în care se transmite gena colorpoint. În anii 1950, crescătorii din Marea Britanie și America de Nord au apelat la aceleașimetodeși,odată ce rezultatele au fost constante, au apelat la asociațiile de pisici în vederea omologării rasei.
The Cat Fanciers Association (CFA) a recunoscut pisica Himalayană ca rasăomologată în 1957, urmând ca în 1984 să o reclasifice ca varietate persană. În vreme ce AsociațiaInternațională a Pisicilor (TICA) o clasează în grupul pisicilor persane, AsociațiaAmericană a Fanilor Pisicilor (ACFA) și alte asociații îi acordă propria categorie.
În afară de marcajele specifice, cunoscute și sub denumirea de „colour points” și de culoarea ochilor, seamănă destul de mult cu pisicile persane. Pisicile de Himalaya au un cap mare și rotund, ochi mari, rotunzi, nas scurt și obraji plini. Urechile sunt mici, cu vârfuri rotunjite. Deși par dolofane, pisicile Himalayene nu sunt grase, ci au un corp robust și musculos, piept și gât lat și picioare scurte și puternice.
Pisica Himalayana are o blană deschisă la culoare, marcajele de pe față, urechi și coadă, fiind mai închise. Himalayenele se prezintă într-o gamă largă de culori, de la ciocolatiu la albăstrui, roșcat și toate combinațiile dintre aceste culori. Spre deosebire de strămoșul persan, ochii sunt albaștri – ca la pisicile siameze.
Himalayenele năpârlesc, așadar, este important să le periezi în fiecare zi pentru a le menține blana lungă lipsită de încurcături și cocoloașe.
La fel ca multe alte pisici de rasă, pisica Himalayana poate avea anumite probleme de sănătate, de natură genetică sau nu. Din cauza structurii ei faciale, are câteva probleme de sănătate, cum ar fi:
- Dificultăți de respirație
- Dinți nealiniați
- Lăcrimarea excesivă și alte afecțiuni oculare, cum ar fi entropionul și atrofia progresivă a retinei
În plus față de cele de mai sus, această rasă prezintă un risc mai mare de a dezvolta următoarele afecțiuni:
- Sindromul de hiperestezie felină
- Sensibilitate la căldură
- Boala polichistică la rinichi
- Risc mai mare de apariție a teniei din cauza lungimii blănii.
- Dermatită seboreică (Seborrhea oleosa), o afecțiune a pielii care poate provoca roșeață și mâncărimi ale pielii
În ciuda aspectului deosebit, există și dezavantaje. Blana lungă poate crește riscul formării ghemotoacelor de păr, așadar trebuie hrănite cu formule special dezvoltate pentru a favoriza eliminarea acestora, cum ar fi Formula Purina ONE Hairball sau Formula CAT CHOW Hairball Control pentru controlul ghemotoacelor de păr.
Nefiind foarte activă, se poate îngrășa sau mânca în exces, prin urmare se recomandă formulele de hrană uscată pisici sau hrană umedă cu un nivel ridicat de proteine și scăzut de grăsimi pentru a ajuta la pierderea în greutate, cum ar fi cele de la PRO Plan sau Purina ONE.
Pentru a descoperi alte produse pentru pisica de Himalaya, consultă gama completă de la Purina de hrană pisici.
Alege o hrană special dezvoltată pentru puii de pisică, cum ar fi Purina Cat Chow Junior, Pro Plan Kitten cu pui și orez sau Purina ONE Junior, pentru un aport echilibrat de nutrienți, necesari pentru o dezvoltare sănătoasă în primul an de viață.
- Prima pisicuță de Himalaya a fost numită „Newton's Debutante”.
- Pisica de Himalaya este una dintre cele mai populare pisici de rasă.
- Pisica Himalayană fost creată de om.
