Kangal Turcesc

Câinele Kangal a fost dezvoltat ca o rasă de gardian al animalelor - rolul lui fiind de a rămâne cu turma fără un pastor, să alerteze turma de pericol și, dacă este necesar, să facă față ei înșiși amenințării. De obicei, acești prădători erau lupi, urși și șacali, iar câinii trebuiau să fie dispuși să înfrunte, să atace fizic și să omoare prădătorii dacă nu puteau pur și simplu să-i alunge.

Numele rasei este derivat din orașul Kangal din Anatolia Centrală din provincia Sivas din Turcia și se crede că a fost adus din Asia Centrală, de către turcii nomazi. Cu siguranță, studiile ADN pe câini din Kazahstan, Uzebekistan, Tadjikistan și Afganistan sunt apropiate genetic de câinii Kangal.

Până de curând, Kangalul și o altă rasă, Akbash, erau considerați aceiași câini ca și câinele ciobănesc anatolian (deși crescătorii din Turcia nu au recunoscut istoric deloc câinele ciobănesc anatolian). Acum, Kangal este recunoscut ca o rasă în sine și a primit propriul standard de rasă de către Federatia Chinologica Internationala (FCI).

În ciuda mărimii lor, câinele din rasa Kangal Turcesc este un câine atletic, capabil, atunci când este în formă, svelt, să atingă viteze de până la 50km/h sau mai mult în rafale scurte. Facilitati-i mișcarea cel puțin două ore pe zi, incluzând posibilitatea de a alerga liber, precum și de mers constant. Acesta nu este un câine care să se bucure de competiție sau de antrenament, dar, în ciuda acestui fapt, exercițiile mentale sub formă de jocuri și rezolvarea de puzzle-uri ar trebui incluse zilnic pentru a-i menține mulțumiți.

Un câine Kangal necesită o casă spațioasă, o grădină vastă și împrejmuită pentru siguranță și puteți pune o mașină mare, un pat mare pentru câini, o canapea mare, boluri mari... totul trebuie să fie mare aici!

Amintiți-vă că acest câine nu este îngrijorat de vreme, așa că este foarte important să aveti un loc unde sa încălziți și să uscați un câine umed și plin de noroi. Potrivit mai bine caselor rurale, cainii din rasa Kangal Turcesc sunt prietenosi cu familia, insa un flux constant de vizitatori le poate testa limita! Nu este potrivit pentru a locui în apartament sau la oraș.

Câinii de rasă uriașă, nu numai ca au apetitul gigant, dar acestia trebuie sa și beneficieze de un echilibru diferit de minerale și vitamine, susținând diferite nevoi ale articulațiilor și cartilajelor lor. Cainii din rasa Kangal Turcesc sunt predispusi la balonare și probleme cu stomacul; încercați să ii hrăniți cu mese mai mici și mai frecvente pentru a reduce riscul.

Câinele Kangal are nevoie de o periere la fiecare câteva zile și nimic mai mult. Cu toate acestea, o baie completă cu un câine de această dimensiune este o sarcină majoră și ar trebui să-ți obișnuiești cățelul cu asta de la o vârstă fragedă, în loc să aștepți până când are nevoie de o baie ca adult. Rețineți că mulți îngrijitori profesioniști s-ar putea să nu accepte un câine de această dimensiune, mai ales dacă nu au fost niciodată imbaiati înainte!

Desi se maturizează greu, un câine Kangal este inteligent și independent, iar dresajul unui astfel de câine necesită o legătură puternică construită pe baze de bunătate, consecvență și răbdare. Acesta nu este un câine pe care să îl hărțuiesti sau care sa fie usor de strunit, iar încercările de a face acest lucru se vor termina prost. În schimb, acordați atenție construirii unei istorii de întărirea relatiei dintre câine si stapan, astfel încât Kangalul dvs. să creadă că sunteți cea mai distractivă, interesantă și sigură persoană din preajmă. Acordați o atenție deosebită socializării timpurii. Câinii de această dimensiune este puțin probabil să fie iertați pentru greșeli, așa că proprietarii trebuie să le gestioneze cu mare atenție actiunile.

Mare, pretențios ca timp și bani, atletic, înclinat spre pază și destul de distant, acesta nu este cu adevărat un câine de familie, deși cu o socializare atentă își va iubi familia și prietenii apropiați, dar rareori vizitatorii ocazionali. Aceștia au nevoie de câțiva ani pentru a se maturiza și sunt mari și stângaci în timpul adolescenței, iar acest lucru va exclude familiile cu copii foarte mici.

În timp ce mulți câini sunt considerați în mod tradițional ca fiind buni cu copiii, toți câinii și copiii trebuie să fie învățați să se înțeleagă și să se respecte reciproc și să fie în siguranță împreună. Chiar și așa, câinii și copiii mici nu ar trebui niciodată lăsați singuri împreună, iar adulții ar trebui să supravegheze toate interacțiunile dintre ei.